Un băştinaş americanUn băştinaş american

> Un băştinaş american şi prietenul lui treceau, in centrul oraşului New
> York, pe lângă Times Square in Manhattan. Era in timpul prânzului si
> străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, frânele taxiurilor
> scârţâiau pe la colturi, sirenele zornăiau, sunetele oraşului erau
> asurzitoare.
> Deodată, băştinaşul spune, "Aud un greiere!"
> Prietenul sau spune: "Ce? Eşti nebun? Cum poţi sa auzi un greiere in
> gălăgia asta!"
> "Nu, sunt sigur!" a spus el, "Am auzit un greiere!".
> "E o nebunie," i-a răspuns prietenul.
> Insa el asculta cu atenţie un moment, si apoi se îndreptă, traversând
> strada, spre un ghiveci de ciment, in care creşteau nişte plante. S-a
> uitat in ele si pe sub crengile lor, si a descoperit un mic greiere.
> Amicul sau a fost pur si simplu uimit. "E incredibil! Cred ca ai
> urechi supraomeneşti!"
>
> "Nu", a spus băştinaşul. "Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de
> ale tale. *Depinde ce vrei sa asculţi*."
> "Dar nu se poate!" a spus prietenul. "N-as putea auzi un greier, in
> aşa o gălăgie."
> "Da, într-adevăr," a venit replica. "*Depinde ce este cu adevărat
> important pentru tine*. Hai să-ţi arăt!"
> A băgat mana in buzunar si a scos câteva monede, pe care, in mod
> discret, le-a scăpat pe trotuar.
> Atunci, in ciuda zgomotului şoselei aglomerate, care le surzea
> urechile, au putut observa pe o raza de 20 de picioare distantă,
> fiecare cap întorcându-se să vadă dacă banii căzuţi nu erau ai lor.
> "Ai înţeles ce vreau să spun?" a întrebat băştinaşul american. "Totul
> depinde de ce este important pentru tine." * **~Autor necunoscut **~*
>
> *Povestea vasului crăpat*
> O femeie bătrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de
> cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât. Un vas era
> crăpat, pe când celalalt era perfect şi tot timpul aducea întreaga
> cantitate de apa.
> La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasă, vasul
> crăpat ajungea doar pe jumătate.
> Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi
> jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale.
> Dar
> bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se
> simţea atât de rău ca nu putea face decât jumătate din munca pentru
> care fusese menit!
> După 2 ani de aşa zisă nereuşită, după cum credea el, i-a vorbit
> într-o zi femeii lângă izvor: "Mă simt atât de ruşinat, pentru ca
> această crăpătură face ca apa sa se scurgă pe tot drumul până acasă!"
> Bătrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori,
> insă pe cealaltă nu?" "Asta pentru ca am ştiut defectul tău şi am
> plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, in fiecare zi, în
> timp ce ne întoarcem, tu le uzi."
> "De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacă nu ai fi
> fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care împrospătează casa."
> *Fiecare dintre noi avem defectul** **nostru unic. Însa crăpăturile şi
> defectele ne fac viaţa împreună atât ****de interesantă şi ne răsplătesc atât de mult!
> Trebuie sa luam fiecare** **persoană aşa cum este şi să căutăm ce este
> bun in ea*. *DECI, pentru** **prietenii mei: va** **urez sa aveţi o zi
> bună si nu uitaţi** **sa mirosiţi florile de pe partea* ***voastră a
> drumului!* *Morala:
> Crăpătura vasului nu înseamnă sfârşitul, ci o posibilitate de a face
> ceva
> diferit!** **Număraţi-vă** **binecuvântările...!!*